Te iubesc pentru ca ... imi alungi singuratatea intr-o lume plina si
aglomerata.Te iubesc pentru ca, fara tine e greu si nu ma pot regasi.Te
iubesc si sunt definitia fericirii eterne.Te iubesc pentru simplele
banalitati pe care le faci, te iubesc pentru ca bei apa, pentru felul
in care te incalti, pentru felul in care porti diferite obiecte.Te
iubesc pentru linistea daruita clipelor alaturi, te iubesc pentru ca
imi zambesti, pentru ca ma alinti, pentru ca ma atingi,imbratisezi...Te
iubesc pentru ca sarutul tau ma face sa simt ca traiesc fara
regrete..Te iubesc pentru ca noptile sunt minunate alaturi de tine,
triste cand lipsa ta umbreste zambetul meu...Te iubesc pentru ca
traiesc implinirea mea totala.Te iubesc pentru ca esti totul meu.Te
iubesc pentru viitorul meu, al nostru..Te iubesc cand te alinti, te
ador cand imi vb .Te iubesc pentru a tot ce esti, realizezi sau nu.Te
iubesc in mod obsesiv...Te iubesc in mod patetic...Te iubesc
orbeste...Te iubesc .Stii ce? Te iubesc si pentru simplul fapt ca
existi.
Sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta le meriti,
eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa ti le spun...din pacate nu pot
atinge soarele sa ti-l daruiesc... nu pot atinge stelele pentru a ti le
darui... nu-ti pot da nimic mai mult decat sufletul meu, trupul
meu...intreaga mea fiinta !
Si daca iti spun ca te iubesc inseamna ca te iubesc pentru
ceea ce esti , pentru ceea ce ma faci sa simt cand sunt cu tine, pentru
sufletul tau de aur... pentru tot ceea ce reprezinti pentru viata mea.
Si cum sa nu te iubesc cand pentru tine simt ceea ce nu am
simti pentru nimeni niciodata?Cand tu ma faci sa ma simt cea mai
importanta persoana din intreaga lume?Cum sa nu visez la tine...cum sa
nu te vreau langa mine in fiecare clipa...cum sa nu te iubesc...cum sa
nu vreau sa te stiu langa mine tot restul vietii? Nu am cuvinte de ajuns
ca sa-ti spun tot ceea ce simt pentru tine...sper doar cu timpul sa-ti
pot demonstra toata dragostea pe care ti-o port...TE IUBESC
Esti singura iubire pe care am cunoscuto
cu adevarat. Singura persoana pentru care as face orice in viata asta
si ti-as oferi tot ce tu ti-ai dori real sau ireal. Te-am cunoscut cand
imi doream sa iubesc, parca pe tine te cautasem tot timpul. Imi scriu
iubirea pentru tine intr-o carte ce ti-o dedic acum si ti-o voi dedica
mereu. Dragostea ne-a condus intr-un labirint de sperante si dureri
si lacrimi si bucurii. Dar ne-a uitat acolo. A uitat sa ne mai indrume
pasii catre concret. Spre o iesire oarecare. Oricare ar fi ea. Ne-a
uitat ratacind. Inaintand si intorcandune iar. Zilele ni se scurg fara
sa ne dam seama si in timp ce ele trec cred ca singurul lucru care il
simtim cu adevarat de la viata este iubirea ce ne incalzeste sufletul.
Frumusetea-i trecatoare, banii se duc si ei, prietenii se vor
imprastia, si intr-un final ramanem tot cu sufletul incalzit de iubirea
vesnica care a existat mereu.
Te-am iubit candva, te iubesc si acum cand tu nu mai esti langa mine. Te voi iubi mereu si de acum incolo.
Sa-ti spun ce am simtit intr-o zi mergeand
pe strada si gandindu-ma la tine simteam cum inima te cerea langa ea,
sa-ti auda vocea, sa te stranga in brate, sa te aibe langa ea.
De ai putea macar sa-i acorzi o mica sansa sa-ti spuna cat de mult
tine la tine si te iubeste cu adevarat, sa o crezi, sa o intelegi ce
simte cand tu o lasi mereu cu gandul la ignoranta pe care io arati.
Motivul pentru care tine si te iubeste este felul cum esti tu cum ma
saruti, cum vorbesti cu mine, cum te comporti. Nu iti cere sa te
schimbi macar o clipa,
Accepto macar o data dandu-i o mica speranta, speranta la visului
ei, care il porta mereu cu ea si spera ca intr-o zi o vei accepta asa
cum e ea, cu iubirea pe care ti-o poarta, tu nu trebuie dacat sa o
crezi si sa-i acorzi cateva clipe pe care ti le care sa i le oferi,
nimic mai mult. Te roaga si te implora mereu sa-i acorzi un pic de
atentie deoarece se raneste intruna cand o ignori si nu o asculti.
Incet ,incet, incepe sa-i moara si acea mica speranta pe care,daca i-ai
acorda-o sentimentele ei ar fi clipe de fericire si bucurie de care nu
a,
avut de cand e cu tine. De cand e cu tine a invatat sa nu iubeasca
ce obtine ba chiar din potriva sa obtina ceea ce iubeste, ceea ce
doreste cel mai mult .....pe tine sa-i fii alaturi.
A invatat sa suporte si sa aiva puterea de a suporta fiecare lacrima
care iese din ea si tine inchis totul, deoarece nu vrei sa o asculti
si sa-i lasi o mica portita spre cararea drumului de a ajunge la
tine..la sufletul tau. Dar ea are forta mereu de a lupta cu gandul ca
nu esti langa ea, iar timpul ce ne desparte e mare si acea forta
incet,incet se transforma in durere si umilinta. Fiecare vedem
lucrurile dintr-o alta pozitie, dar niciodata nu discutam cum le vedem.
De mi-ar veni exact aceleasi cuvinte,cum le auzeam in minte si sa ti
le spun si tie poate mai crede macar o leaca ca intradevar te iubesc
cu adevarat,dar din pacate pot sa-ti spun, sa-ti scriu si sa ma exprim
numa ceea ce am simtit si ceea ce am simtit o mare durere...
Hai sa vorbim deschis unul cu celalalt , sa ne cunoastem , sa ne
intelegem unu pe celalalt si sa lasam orgoliul pentru alta perioada.
Acorda-mi sansa si lasate deschisa ca sa te inteleg ca stiu in asa fel
incat sa nu te ranesc nici cu iubirea pe care ti-o port. ranindu-te pe
tine ma face sa sufar si mai mult.
In fiecare dimineata cand se trezeste si asteapta un semn de la
tine, tot ce se intampla si tot ce face e sa....astepte, sa
astepte..............si tot asteapta .
Intr-un moment sau altul nu mai zic cat de greu vine si acel moment o
faci, nustiu care e cauza poate o fi ca mereu imi port gandul la
tine...te iubesc.
Am atatea si atatea si atatea si atatea sa-ti spun incat ma blochez
cand iti aud vocea si nu mai stiu cu care sa incep, pur si simplu sunt
fericit ca vorbesti cu mine si ma face sa uit de tot in afara de
iubirea pe care ti-o port... nu mai stiu ce sa fac ce sa spun ca u sa
fii multumita de mine si sa ma adaugi in a ta minte.Acorda-mi te rog
sansa de a te cunoaste mai bine.
Sentimentul pe care il am acum in momentul de fata cand iti scriu
aceste vorbe, aceste sentimente...aceasta durere..ma face sa simt ca
te-am pierdut in adancul sufletului..dar aceea mica speranta imi
spune:: sufar sufar nu-mi pasa cat sufar...dar sufar pentru tine
,pentru ca te iubesc.
A trecut mult timp de cand nu am mai simtit pentru cineva atata
dragoste, poate prea mult timp incat am uitat cat e de dureroasa si de
grea. Dar am sa trec peste toate si nu am sa regret niciodata ca am
sansa sa te iubesc. Am invatat de la tine ca vorbele spuse intr-un
moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui
ranit..si ca a scuza e ceva ce poate oricine, doar ca suflete cu adevar
mari pot ierta
Tare as vrea sa stiu ce simti tu cand vei citi ceea ce simt eu
pentru tine si sa nu-ti para un lucru neinteresant si sa dai uitarii
imediat dupa ce termini..
Nu mai pot tine in mine si imi pare rau ca nu am ocazia sa-ti spun
eu aceste cuvinte sa-mi auzi durerea inimii pe care glasul mil
strapunge cu lacrimi intepatoare cu o durere pe care nici o alta fiinta
de pe pamant nu cred ca ar face-o..Sa spun ca te iubesc nu ma feresc
de nimeni absolut nimeni....fie familie , fie prieteni.. fie oricine.
eu doar te iubesc si atata imi doresc sa ma asculti, sa ma crezi sa-mi
acorzi o sansa!!!!
Dar nu pot!!!!!!!!!!!!!!
M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma
la viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un tata frati si
surori...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet
fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam:
ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de
furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau
doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de
iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de
bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o
lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in
singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu
am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu
si al lui.A lui cine?Ma intrebam si imi raspundeam singura: a lui cel
care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate
sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia
si furtuna motiv de bucurie?
Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt
de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a
apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o
clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o
raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta
in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca
de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind ,
fara regrete...si asa s-a nascut dragostea noastra...din clipa aceea am
constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul
nostru...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra
noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am
varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare
clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru
minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe
obrazul meu.
Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai
pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau
care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima,
pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad
viata ca o poveste.
M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu
bunatatatea sufletului tau de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine
soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am
sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului
tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu
e intreaga in clipele cand esti departe de mine.
Ieri ma intristam, tu te bucurai.Azi din bucurie si tristete am
construit fericirea noastra,sufletul meu!Fericire fara de care nu as fii
eu, nu as fii ceea ce sunt azi pentru ca esti alaturi de mine la bine
si la greu, pentru ca esti vocea glasului meu,esti barbatul de care am
nevoie sa ma simt femeie,esti barbatul pe care il iubesc mai mult ca
propria-mi viata, esti barbatul fara care nu pot trai.Am nevoie de tine
sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da te iubesc!te
iubesc asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua
diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O
spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici ,
doar stiga-ma,si voi venii!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa
cum pamantul pretuieste stropii de ploaie.Iti multumesc pentru tot ceea
ce imi oferi pentru ca mi-ai facut un loc al meu in inima ta.Iti
multumesc pt ca ma iubesti.
Te iubesc foarte mult, puiutul
meu8->:X:X:X si regret toate momentele urate care se petrec:-<
imi e dor sa fim iarasi noi, doi romantici, doi lunatici =p~8-> si
stiu ca maine-poimaine trec toate si se vor calma apele si pe la noi.
beibii, tu imi dai putere sa merg mai departe!! si nu am sa te
parasasesc (cu atat mai putin sa imi aluneci printre degete)nici in
ruptul capului. da? doar cand ma gandesc la tine ma cuprinde o bucurie
in suflet si cand iti simt lipsa tot mai tare si mai tare (mai ales
cand sunt trista si te vreau si mai aproape) parca iti simt parfumul si
totul incepe incet sa capete culoare. vreau sa fii mereu fericit, sa
te stiu al meu si doar al meu pentru totdeauna.....meriti tot ce e mai
bun pe acest pamant,scumpule! si ti-am demonstrat asta de nenumarate
ori.
Nici nu stiu cum sati mai spun cat de mult te iubesc, cat de mult
astept acel moment in care vom spune da in fata ofiterului starii
civile8-> numar clipele pana cand vom fi din nou impreuna, pana cand
vom fi la casuta noastra, doar noi....8->
te rog frumos, atunci cand ne mai certam sau exista dispute, sau te
gandesti la lucruri care mie numi plac (cum ar fi daca mai vreau sa fim
impreuna) aduti aminte de un lucru: TE IUBESC! si cred ca e tot ce
conteaza pt ca dupa orice furtuna iese soarele,iubi, si nimeni si nimic,
nici macar o cearta nu o sa ne desparta pe noi!!! daca nu iti este
clar, sa iti intre bine in cap.bine,scumpule?nici nu stiu cum sati spun
cat de mult regret faptul ca ne-am tot ciondanit zilele astea si ca
ti-am dat si eu motive de stres in loc sa incerc sa calmez
lucrurile:-< ma doare sufletul si simt asa un gol in stomac doar cand
ma gandesc cat am fost de ipocrita ca am scos mai tare in evidenta
lucruri care se intampla din cauza ca ai multe pe cap:-< sunt extrem
de fericita cand suntem impreuna si de aceea zambesc tot mai tare, ca
macar cand suntem impreuna sa incerc sa fac sa decurga bine lucrurile.
nu stiu daca ai observat, dar tratez toate conflictele cu mai mult calm,
sau ma inchid, dar apoi it spun ce am pe sufletel.iubitule, nu imi pot
inchipui viata asta fara tine si nici nu vreau sa te pierd:( ar
insemna sfarsitul lumii pentru mine. atat de mult insemni pentru
mine8-> tu esti ratiunea mea de a trai, esti singura persoana care
atunci cand vede ca nu mai pot sa merg mai departe ma ridici si ma duci
tu. de cate ori miai fost alaturi numai noi stim, si credema nu imi
ajunge o viata sati pot multumi suficient!!! toate lucrurile marunte
pentru mine insemnea foarte mult. un simplu zambet al tau imi
inveseleste intreaga zi. noaptea adorm cu tine in gand si esti prezent
in gandurile mele si cand ma trezesc:x dragul meu, imi cer a mia oara
scuze pentru cele petrecute, pentru purtarea mea, pentru TOT! si sa
nu-mi spui ca din nou nu a fost vina mea, pentru ca a fost. pun prea
mult la suflet totul:-< stiu ca nu e bine, dar mno.asta este....eu
tot TE IUBEEESC!!!
Nu o sa te intreb ce mai faci. Stiu ca iti urmezi cursul. Am nevoie cu disperare
de iubire. Daca se poate, azi sau maine. Sa nu mi-o aduci in ultima zi a vietii,
pentru ca nu ma va gasi acasa. Poate o sa imi faci rost si de nitica putere.
Caci, vezi si tu, e mult prea trist sa zaresti pe strazi cocoloase rostogolite.
In noianul de griji facturate lunar. Nu esti un filantrop. Dar, macar de dragul
anilor ce i-am casat ai putea sa-mi daruiesti intelepciune. Nu ca sa-I cer de
un deceniu acelasi lucru lui Mos Craciun. Si nici sa incropesc inlacrimata
scrisori unui destinatar fara putere de raspuns. Ci ca sa supravietuiesc iubind
intr-un haos in care increderea e un trofeu rar, nescos la concurs.
Am inteles, esti destinul batut in cuie. Mi s-a povestit ca tu trasezi drumul meu.
Si ca eu sunt purtatoarea ta de zile. Cu tot respectul, cred ca destinul meu s-a
imbatat iar si de aceea nu-mi gasesc calea. Poate reusesti sa ma scoti din traficul
zilnic in care oamenii nu-ti dau binete. Si sa ma calmezi cand observ ca
vanzatoarele prost platite iti vara marfa expirata in plasa.
Poate infiintezi fara vreo taxa, un coltisor de lume, in care balacarerile politice
se sparg inainte sa se auda.
Peste o luna, poate inventezi o ora in care lumea sa nu poata minti. Si alta in
care toti sa ne intoarcem acasa, la biblioteca parasita.
Nu o sa iti cer numerele de la loto. S-au deschis destule sali pentru jocuri de noroc.
Unde si tu trimiti jucatori ce-si irosesc sansele, cu banii copiilor inca nevorbitori.
Cand merg cu tramvaiul sper sa mai pot gasi batrani care nu lovesc cu bastonul, fiindca
te-ai impiedicat ca un prost. Si ca fetele triste de dimineata nu se mai ascund in
paginile unui ziar cu susul in jos.
Ma tot gandesc daca cineva te corvodeste. Daca te santajeaza, fiindca esti scris sa nu
te vezi, ci doar sa fii simtit. Poate ai sa imi spui daca te intrerupi de fiecare data
cand suferim adanc. Sau daca razi cand imi chitesc babeste monezile. Cu siguranta, tu
n-ai grija intretinerii ori a oalei cu ciorba in care musai trebuie sa se vada carnea.
Cu orgoliul tau de invizibil poate imi explici. Cu ce sunt mai fericiti copiii cu
hainele de firma. Si cu ce sunt mai bogati afaceristii fara scrupule. Poate ma scapi
de dulcele egoism care necajit trage a razbunare fara sens. Si imi tii o teorie pe
care parintii au uitat sa o demonstreze. Cred ca ai si tu acolo, un dram de autoritate.
Nu-ti inteleg insa politele pe care ai ales sa le achite prunci cu cancer.
Sa nu ma minti! Ii vad la televizor.
Incredibil, dar nu-ti voi cere fericire. Banuiesc ca e un praf pe care il arunci in
ce sac vrei tu, cand esti binedispus. Am pretentia unei vorbe bune si a modestiei cu
care am pasit atunci cand mi-am dat seama ca stiu sa merg. De cafeaua aia ieftina,
macinata la butic, care era atat de aromata la aburul unui sfat de cumatru sincer.
Si de tot timpul pe care il poti imprastia.
Caci, cu mana pe inima, tu nu stii ce grabita a devenit lumea. Daca n-oi mai fi
cand te decizi sa-mi devii un destin fidel, lasa toate astea altcuiva. Am invatat
ca dar din dar se face Rai.
Stiu de cand am oferit mamei intr-un Craciun ultimii banuti din portofel. S-apoi,
prin zapada am gasit altii. Probabil ca tot munciti. Nu-ti cer nici sa fiu bogata
ori vreo ducesa infumurata.
Fa-ma saraca, dar iubita. Lipseste-ma de lux, dar da-mi murmurul linistitor al
omului care-mi spune ca va fi bine. N-ai fi tu un destin mai incapatanat ca mine!
Da-mi pacea sau dreptatea.
Asigurarea ca cel ce-ti citeste cu voce tare randurile mele nu e beat,
bogat sau prea iubit.
Iti dezvalui un secret. Cand eram mic
aveam un vis, unul foarte frumos. Se facea ca o zana frumoasa venea in
fiecare seara la mine. In fiecare zi asteptam cu nerabdare sa se faca
noapte sa pot sa dorm, sa pot sa vb cu acea zana. Cu timpul acea zana a
disparut. Tot cu timpul, acea infantilitate de copil disparea in
negura adolescentei, in grijile tineretii, se pierdea in lungul drum al
vietii.
Intr-o zi m-am simtit gol, si ceva mi-a amintit de visul meu, de
zana mea, de acea dragoste copilareasca, acel sentiment de nedescris.
Eram bucuros ca zana revenise, ca ceea ce candva iubeam acum adoram.
Simteam ca acel vis era un cadou de la Dumnezeu, dar necredinta mea nu
imi dadea voie sa-I cer Lui mai mult. Intr-o seara asteptam sa dorm.
Ceva nu imi dadea voie sa dorm, era un sentimnet de neliniste.
Imi era frica ca zana va pleca. Cu greu am intrat in misteriosul
somn insa cand parasisem lumea reala si rea, acea zana nu mai aparea.
Deodata din vazduh aparu un inger. El imi spusese sa cer.
M-am trezit speriat si am cerut. Nu trecuse mult timp si te vazusem.
Erai zana mea, erai acel vis, acel chip frumos si imbatator, acea
dragoste infantila, acea dragoste mult dorita. Acum multumesc celui de
sus ca te am alaturi. Te iubesc, tu fata fara cusur, tu ingerul meu
drag. Te iubesc.
Ti-am scris o scrisoare cu picături de
ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus să
te mângâie; am adus păsările si le-am pus să-ti cante. Am inflorit
copacii pentru tine si am topit zãpada. Iubitule, dacã incã nu ti-ai
dat seama, sã stii cã eu sunt vara si, si... Te iubesc! Te iubesc! Te
iubesc! |
|
 |
| Forma intrarii |
|
 |
|
| Cautare |
|
|
|
| Sondajul nostru |
|
|
|
| Statistica |
Total online: 1 Vizitatori: 1 Utilizatori: 0 |
|
|
| Affiliate Program |
|
|
|
|
=